2442 – Problemista (2023)

timespace coodinates: 2020’s New York City

MV5BODQ4MTAwOTgtMjY3OS00YWFjLWJkYmMtMDI5MjA1OThiNTE3XkEyXkFqcGdeQXVyNjk1Njg5NTA@._V1_

Problemista is a 2023 American surrealist comedy film written, directed, and produced by Julio Torres. It stars Tilda Swinton, Torres, RZAGreta LeeCatalina SaavedraJames Scully, and Isabella Rossellini.

The film follows a struggling aspiring toy designer from El Salvador who starts working for an erratic art-world outcast in New York City, hoping to stay in the country and realize his dream before his work visa expires. (wiki)

imdb   //   rt

1974 – article from IQads about the New TEMPOrealities: Xenogeneses of SF exhibition (2021)

Sorry for the long post – PNEA just pointed out that the majority of our readers is non-Romanian speaking. Well, below there is an introduction – the exhibition statement in English, maybe a bit abstract but I think it sets the mood for the show. The show itself is has various elements including and Out Of Place artefact discovered in Romania during the 1970s that I got enamored during my youth. It is the so-called Robot Foot from Aiud and was initially dated as being 300.000 yr old being due to the way it was found next to some wooly rhino fossil bones. It was sent to be dated at both the Atomic Energy Institute in Magurele Romania and somewhere in Switzerland and the analysis came as being mostly aluminum. Well, this is one of the those anachronic object that can disturb the smooth succession of the time-space continuum, so we took it as the centerpiece for the show and the logo. We also had a special alien script font developed by Alexandru Pisica Patrata Ciubatariu. We also included a lot of SF zines, we did an entire collage of them with the whole panorama of various publications, DIY zines, SF comics, all produced during the Socialist era and after 1989. We wanted to highlight the diversity and the richness of expression to be found in the SF fandom in Romania in particular, but for the whole East bloc in general. We had a famous documentary by Andrei Ujica included in the show about the last citizen of the Soviet Union, left in space during the days of the collapse of the CCCP. There is much to be talked about – hopefully we will have soon an article by Paula Erizeanu in Calvert Journal in EN about the show. For now here is the statement:

New Temporealities: The Xenogeneses of SF 

The objective of „The Xenogeneses of SF” exhibition is to explore novel non-linear temporalities by proposing an imagination exercise in time about time. It is an open invitation to traverse various timelines of newly imagined histories, brimming with speculative worlds. We can imagine and explore together the modalities and material conditions that allowed such worlds to thrive, multiply, support each other, become permanent and eventually get ruined. 

We will partially try and follow such aspirations, consequences, deviations, specific to the Sci-Fi phenomenon, while highlighting accumulated side-effects that tend to spill over well beyond such speculative world building sites. 

We will invite you to have a deeper look at the role of Sci-Fi, outside of its solely anticipatory or predictive function, as a method of un-predicting, of dis-anticipating and non-actualizing. At the limit, SF takes as a given the fact that exteriority permeates the now and the here.  

This exhibition probes something else as well, acknowledging that the known is never fully known, ordinary or matter-of-fact, if we start question the very inevitability of our current world via a specific pop inflected situational SF.  It argues that the most banal reality is already an extraterrestrial one, arrived from elsewhere, distorted and ready to be revisited by a SF intensely animated by varieties of never-ever, of nowhere and not yet. We intend to open up a portal or several portals that mediate these two aspects of SF. 

The improbability of these worlds may be only improbable and unimaginable under the current circumstance or from the perspective of current scientific consensus, or it can take this state of things as a starting point and push it towards its outermost consequences.   

We want to gather such speculative worlds that are made impossible under current economic, technological and social conditions. A techno-scientific worldview that is largely dissociated from the common good and severely hampered by economic and political imperatives as well as having to face unprecedented planetary, climacteric and ecological challenges. A worldview that has been always been co-dependent and constrained in its scope and vision.   

The exhibition presents various dynamics and trajectories that have started from the initial SF core communities, from a primary SF fandom, but never remained there, becoming a common concern to us all. 

The SF fandom is most probably the oldest organized fandom in Romania and other East European countries, and should be understood as a polymorphic encounter of common interests and transformative passions, clusters of fans, amateurs, artists, engineers, cenaclu club members, game designers, VFX artists, all spread out in time, all speculatively engaged in a imaginative effort and multifarious group-play. Involved in exchanging collective worlds that have well since crossed over beyond their initial place of origin and elaboration. 

We start from the idea that wherever you are, even in the most isolated imaginable place, the very extremity of today’s contemporary world will carry you straight into SF, with third kind encounters at every step. We consider that our current reality is closely innervated by these vectors of SF, especially if we just consider those very ways in which SF might help us think and solve unsolvable contradictions, while living and inhabiting in the churn of irreversible mutations that were never tailor-made for us.     

Below is a recent interview we gave as a joint curatorial crew to the IQadds online mag.

În acel moment s-a coagulat, în momentul în care unele scriitoare de SF au remarcat că nimic din filmele SF nu ne-au pregătit pentru ce se întâmplă și că de fapt nu era nevoie de bărbăţi brutali mînjiţi cu motorină, ci mai curând de îngrijitori, îngrijitoare transpiraţi și disperaţi, o forţă de muncă supra solicitată şi lipsită de mijloace, povestesc ei.

Este o expoziţie despre timp, care necesită timp. Cum a luat ea formă explică mai bine în rândurile de mai jos Ștefan Tiron și Vasile Leac. Cei doi vorbesc despre viitorul amanetat, speranțe colective, cum spune SF-ul istoria din România, dar și despre Alien și Dune, Colectia Romanelor SF scoasă de Univers sau amintiri cu oseminte imaginare de giganți din anii 80. 

Prima întâlnire cu SF-ul

E greu cu primele – tind să zic că e vorba de lucruri transmise, mediate de altcineva și de altceva. Un punct important – notat ca atare în expozitie, când am folosit SF în titlul ei, am păstrat ambiguitatea dintre termenii ficţiune speculativa (speculative fiction) și science fiction (ambele prescurtate ca SF) care e doar un subset am putea zice din prima.

Una din cele mai pregnante amintiri este filmul Alien de Ridley Scott (1979) povestit înainte să fie văzut de către tatăl unui prieten care fusese în SUA și văzuse acolo filmul în perioada când nu era accesibil la noi. Trebuia să-ți imaginezi totul fără imagini, fără referinţe, exact ca în piesa radiofonică Expediţie în Crocobauritania (1984), inclusă în expoziţia asta.

Deci tot, inclusiv mediul de pe navă, inclusiv fiinţa aia care îţi ieşea din piept afară şi avea acid în loc de sânge. Apoi importante au fost desigur ecranizărările astea după Lem și Fraţii Strugatski de Tarkovski pe muzică de Eduard Artemiev (chiar dacă autorul Stanislav Lem nu prea era mulţumit), important e de reţinut că e vorba de un SF est-vestic, includ aici și Futureworld (1976), văzut la Favorit și Soylent Green tot din același an, vizionat în anii 1980.

Alt moment a fost colecţia CPSF și Colectia Romanelor SF scoasă de Univers cu coperți de Peter Pusztai, tip colaj art, corupt fiind în acest sens de un profesor de matematică.

Unul dintre noi a descoperit SF-ul în complet alt context, săpând împreună cu fratele său într-un deal prin anii 85, încercând să dezgroape oseminte de giganţi, cum se zvonea pe atunci, mai în glumă mai în serios, că stau îngropate într-un tumulus din apropierea satului unde a copilărit. 

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului, postere proiect Laika se intoarce. Fotografie de Claudiu Popescu

Referințe personale și riscul unui joc plicticos

Aș răspunde cumva în raport cu expoziţia curatoriată, căci este foarte uşor să alunecăm pe panta personalului, şi am încercat cât putem să ne ferim de o perspectivă din asta personală, chiar dacă e imposibil să eviţi parcursul individual poţi să încerci asta. Importante au fost în acest sens şi texte teoretice şi critice începând cu Darko Suvin, Florin Manolescu şi Frederic Jameson, şi continuând cu Seo-Young J. Chu, Istvan Csicsery-Ronay, Mircea Opriţă, Steven Shaviro sau Sherryl Vint.

Înscriindu-ne într-o largă zonă de studii SF am mers mai mult pe trans-personal și colectiv, căci SF-ul ca fenomen nu credem că poate fi detaşat de aceste legături, sinteze, medii și relaţii sociale uneori aiurizante. Punct important e ultimul an de liceu 1994, petrecut în Alaska la Steller High School când un coleg a organizat o seară de anime unde au rulat Gundam și Akira.

Cred că e mult prea ușor să arunci cu referinţe în dreapta şi în stânga, impunând o referenţialitate geek arogantă de insider, care buclează și nu face decât să confirme lucruri deja aparent para-ştiute și canonizate. Totul riscă astfel să devină joc plicticos de băieţei și rachetuţele lor (şi poate asta și e).

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Planuri si patente OSIM de obiecte zburatoare,OZN din comuna Perişor (Dolj). Fotografie de Claudiu Popescu

Asta fiind zise, pe lângă turnanta publicaţiilor Nemira din anii 1990, importantă a fost lumea eminamente vizuală a comics-urilor, pe partea de bandă desenată cu subiecte SF, mai ales metamorfoza Image Comics de după 2012, dacă nu greşesc, cu Prophet no 21, apoi mai vechi, binenţeles Incal de la Metal Hurlant, iar pe partea japoneză tot ce a făcut Masamune Shirow, Katsuhiro Otomo (inclusiv chestii mai puțin cunoscute precum Domu, The Legend of Mother Sarah etc) și mai ales Tsutomu Nihei cu Blame!, Biomega etc. în jurul lui 2000.

Nu mai menționez aici diferite anime și filme pt că nu ne ajunge interviul ăsta. Înainte de 1989, tind să menționez numerele revistei ORION, publicată la Craiova în format mare cu benzi desenate pe ultima pagină de neîntrecutul Victor Pîrligras (Mutanţii se chemă parcă și era o bandă desenată serializată), în două culori (negru, roşu, parcă) care îl cumpăram de la chioşcul de ziare și căruia i-am oferit un loc special în expoziţie.   

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Print dupa desen original de Walter Riess coperta la Almanah Anticipatia. Fotografie de Claudiu Popescu

Dacă viitorul poate fi amanetat

Importantă în acestă expoziţie considerăm că este și a doua funcție – cea propriu zis speculativă a SF-ului, una care nu e neapărat viitorologică, de predicţie, cât cea de anti-predicţie, cea care nu lasă cele mai negre predicţii, deja operative, deja parte din strategiile militare și privat-corporate să fie singura variantă de posibil. Deci vedem toate mecanismele de anticipare azi ca fiind extrem de problematice, în măsura în care însăşi viitorul educativ așa cum e el jalonat de Venture Capital (în viitoarea ta carieră, să zicem) aproape că buclează şi activează ceea ce prezice.

Funcția predictivă vădit algoritmică azi nu face decât să încătuşeze şi actualizeze variante vandabile de viitor împachetate ca instrumente financiare, ca parte dintr-o ficţiune financiară planetară, de aia am încercat să o trecem în plan secundar în acest show, fără să uităm însă de ea.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

Considerăm că „noul” este poate cel mai abuzat și epuizat produs contemporan.

Înțeles ca SF transformativ şi încercând să arate rolul şi importanţa SF-ului pentru noi azi, Sherryl Vint spunea în cartea ei proaspăt publicată la MIT Press că avem la îndemână „o unealtă pentru a înţelege şi a trăi în epoci de schimbare rapidă tehnologică”.

Astea fiind spuse, merită repetat din când în când – că noul în capitalismul global este mai multe feluri de la fel. Dacă viitorul poate fi amanetat ca risc calculabil, el este eminamente vandabil şi profitabil, când nu nu, chiar şi în măsura în care aproape toate generaţiile ulterioare (cu Greta în frunte și o bună parte din populaţia planetei) și-au dat seama că au fost excluşi din propriul lor viitor. Fie ei sunt înhămaţi la datorii şi rate de plată care nici în milioane (de ani?) și generaţii întregi viitoare nu vor putea fi plătite. Fie tot ei, generaţia asta doomer-ilor, au realizat că generaţia precedentă, cea cinică a părinţilor, care este şi generaţia celor care deţin mijloacele de producţie de pe Terra și conturi neimpozabile, nu vor face nimic ca să preîntâmpine catastrofa climaterică care va afecta viitorul celor mai mulţi dintre urmaşii noştri. Pentru asta a curs destulă cerneală deja în romane și antologii de climate-fiction recente care nici nu mai sună a SF pentru că deja vedem cu ochii noştrii ce se întâmplă.   

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Synth si tape loops de Mitos Micleusean. Fotografie de Claudiu Popescu

Ce spune SF-ul românesc despre istoria românească

O foarte bună întrebare, şi aș vrea să răspund la întrebarea asta cu o imagine foarte importantă de pe coperta 4 a revistei ORION nr 3 din 1989, cu un desen făcut de Victor Pîrligras semnat ca fiind din 1983, aflat în studioul SFTV din expoziţie.

issue of the ORION SF zine first published at the end of the 1980s in Craiova by the local Theatre. It was one of the most important and lavish Romanian SF zines offering comics, SF studies criticism, both translations and original works of science fiction literature all in one.

Las pe cele și cei interesaţi să caute să răspundă şi să discute acest desen. Pot da aici un spoiler și spune că este un desen extrem de puternic, ca o gravură alb negru, cu un personaj imobil care cerşeşte. E vroba de un cyborg sau un robot umanoid care stă la marginea străzii cu capul picat, deşurubat din umeri. Este un robot omul străzii, un clochard robotic, sărăcit și aparent abandonat de sistemul social şi sistemul de producţie care l-a creat.

Nu vreau să dăm prea multe hint-uri în acest sens, important e că el arată spre social și spre societate sau lipsa de social în post 1989, şi într-un fel constuie una din cele mai puternice și vizionare, chiar dacă stranii și neliniştitoare mărturii ale SF-ului și societăţii romanâneşti postdecembriste. Ba chiar am putea adăuga globale, sub spectrul unei post-automatizări inegale care nu îndeplineşte promisiunile post-muncii și unde orele de muncă cresc și salariile scad. Un loc unde majoritatea joburilor sunt parte dintr-un gig economy, unde ajungi să dai la pedală fără nici un fel de drepturi şi unde majoritatea nu își mai permit asigurări de sănătate (depanare!) și unde atât roboţii cât și oamenii sunt tratataţi ca fiind obsolescenţi.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

Povestea expoziției

Procesul ei a fost visare, și apoi muncă și iarăşi muncă.

Ea a început poate în copilărie dar s-a conturat acum 2 ani, înainte de pandemie, în momentul în care toată lumea în plină pandemie începea să zică, trăim vremuri SF, totul e SF. Deci în acel moment s-a coagulat ea, în momentul în care unele scriitoare de SF au remarcat că nimic din filmele SF nu ne-au pregătit pentru ce se întâmplă și că de fapt nu era nevoie de bărbăţi brutali mînjiţi cu motorină ci mai curând de îngrijitori, îngrijitoare transpiraţi și disperaţi, o forţă de muncă supra solicitată şi lipsită de mijloace. E vorba de SF-ul aşa ziselor servicii esenţiale, de cele mai periclictate joburi invizibile, ale oamenilor de sacrificiu de pe altarul economiei.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. SFTV #1 -show cu Irina Gheorghe

Pregătirea a constat în multe intâlniri și contacte directe sau la distanţă cu participanţi, susţinătoare şi susţinatori. Nici nu ştim de unde să începem. Că e vorba de vizită de lucru la Muzeul Henri Coandă la localitatea Perişor (Dolj) la OZN-ul montat în faţă de ing. Nicolae Stăncioiu în 2015 şi până la contactul cu cinemateca germană și RBB pentru obţinerea drepturilor de difuzare a documentarului Utopie în Babelsberg despre SF-ul est german cu ajutorul Institutului Goethe. Întâlnirea de la Avanpost în Bucureşti, studio de efecte speciale de sunet, cu sound designer-ul Marius Lefterache care a lucrat la SF-ul Blood Machines.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

Am putea spune că ăsta e un alt SF de azi, munca asta de colaborare și susţinere din toate părţile care a devenit imposibilă și greu de conceput.

Inclusiv subtitrat și tradus aceste materiale cu ajutor de unde s-a putut. Am avut sugestii de parcurs cum a fost Out of the Present despre ultimul cetăţean al Uniunii Sovietice rămas în spaţiu abandonat de cei de la sol, documentar de Andrei Ujica, pe care l-am inclus la sugestia Andreianei Mihail. Apoi contactarea grupului de aeronautică prezent în expozitie cu macheta care o vor lansa cât de curând în spăţiu, în Portugalia. Nu mai menționez munca la infografice cu filogeneza și taxonomia meme-lor cu extratereştri, aceasta din urmă realizată de cei de la Trepantsii sau de harta migraţiilor X aliene făcută de Alin Răuţoiu, sau de harta incompletă a cenaclurilor SF facută de Suzana Dan la indicaţiile noastre şi de cronologia (vădit şi ea incompletă) a contactelor extraterestre din Ţarile Române făcută cu ajutorul istoricului Cătălin Ghercioiu.   

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

S-au putem vorbi despre video eseul Ad Astra Per Aspera făcut de Cristian Drăgan comisionat special pentru acest show, o primă trecere în revistă a istoriei filmului de SF românesc. Sau poate arhivele de reviste şi fanzine sau poveștile de cenaclu SF ale lui Alexandru Ciubotariu, munca de selecţie și xeroxare a acestor materiale.

Sau poate cărţile donate de Ambasada Chinei despre robotica chineză sau Istoria ştiinţei și tehnologiei din China, din trecut până în prezent, misiuni spaţiale chinezeşti şi contactul fructuos avut cu ei în acest sens şi în scopul evidenţierii unei explorări pacifice și non militariste a spaţiului cosmic.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

Premisele

Două lucruri care nu cred că decurg din textele aferente expoziţiei şi ar merita menţionate, anume faptul că asociaţia Ephemair – conţine termenul de air, aer, văzduh și că la origini, din câte ştim era visul unui festival dedicat aerului, dedicat baloanelor și diferitelor modalităţi de a pluti și explora văzduhul. Poate nici ei nu ştiu asta, dar asta a fost un posibil punct de decolare, pt ca să nu uităm că primele pioniere și pionieri ai vazduhului, înainte de avioane și de nave au fost cei care au mers în dirijabile, baloane, deci astronautica și explorarea cosmosului este anticipată de etapa baloanelor plutitoare umplute cu aer.

Altă sursă importantă ascunsă o consider ideea lui Miklos Szilard care a și curatoriat împreună cu Mircea Nicolae un show la Rezidenta BRD Scena 9 despre Matthis-Teutsch, la rândul lui o punte interesantă dintre avangarda clasică și viitorologie de tip realism constructiv (cum o numea Teutsch). Szilard zicea mai în glumă mai în serios că dacă nu ar fi făcut expo cu Teutsch ar fi făcut un call pentru o navă spaţială construită de free lanceri ca să le trezească conştiinţa de clasă.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

O expoziție despre timp care are nevoie de timp

Repet, cel mai important este să o vadă şi să îsi lase timp pentru ea, căci este o expoziţie şi despre timp… care necesită timp. Tangenţial este și despre schimbarea percepţiei referitoare la timp, la timpul rămas dacă a mai rămas, şi despre o temporalitate nouă, specifică banilor și lichidităţii capitalului, am putea zice, cum precizează un text important semnat de Bogdan Popa în ziarul expoziţiei de Centrul Dialectic și alăturat lucrării lor Bani Gheaţă, instalată în camera 5.

Altfel putem ruga publicul să nu se aștepte la o expoziţie care arhivează sau face o arheologie a fenomenului SF, ci una care se vrea speculativă ca atare, care lucrează chestionând cu mijloacele specifice SF-ului, starea de fapt actuală. Nu are sens să predicăm sau să pretindem o expertiză în acest sens, ci mai curând să oferim publicului și neiniţiatilor o cale de acces, îndemnându-i să îsi compună și construiască împreună o expertiză într-un domeniu vast, cu milioane de publicaţii și expresii.

Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu

Trebuie să fim critici dar nu condescendenţi faţă de modul în care alţii îşi imaginau viitorul, şi mai important e să vedem care sunt constrângerile azi, de ce nu ne mai putem azi imagina anumite lucruri.

În cuvintele lui Quentin Skinner, nu e cazul să căutăm superioritatea imaginarului actual faţă de ce și-a imaginat umanitatea în timp şi față de aşa zisele naivităţi de altă dată, ci mai curând să vedem „ce constrângeri invizibile și nerecunoscute plasează societatea noastră asupra capacităţii noastre de a imagina” o altfel de lume am adăuga noi.

E nevoie de pozitivism pesimist

Haideţi să trecem rapid peste ultimele doua produse mari și somptuoase ale acestui an, Dune de Villeneuve, și Fundaţia produsă de Apple+. NU sunt pe lista de favorite, şi de aceea vrem şi noi să vedem alte lucruri decât clasici de acum 60 de ani, pentru că există o puzderie de romane SF fenomenale, la care nu mai ajungem din cauza marilor epopei din trecut care culeg toată atenţia şi bugetele. Mă refer aici la revoluția genului SF de operă spaţială – că e vorba de Elizabeth Bear, Iain M Banks, Peter Watts, Cixin Liu, Benjanun Sriduangkaew, Kamerun Hurley, Tade Thompson, Nicky Drayden etc.

Aș putea spune că invariabil astăzi e nevoie de un anume pozitivism pesimist, adică pesimism în gândire, optimism în acţiune, un pic altceva decât pozitivismul logic, filozofia care s-a dorit hegemonică în ce priveşte ştiinţa. Atunci când avem de-a face cu ceva implicabil, ştiind ce ne aşteaptă în următoarul secol, SF-ul ne trafichează cu generozitate instrumente care ne situează în inima unor procese care par că ne depăşesc capacitatea de acţiune, gândire și simţire, făncându-ne părtăşi la o lume mai mare, şi participanţi în tot ce se întâmplă, până şi în felul sau tipul de SF pe care vom decide să îl actualizăm în comun.

Predicţia o situez tot ca o anti-predicţie pentru 2071, aș vrea să avem un Minister Întru Viitor cum sună titlul cărţii lui Kim Stanley Robinson, însă fără 30 de milioane de morți datorate unui val de căldură din ce ce în ce mai puternic situat în viitorul apropiat, asta dacă se poate.