We commissioned Cristian Dragan to make an extended video essay about the patchy history of Romanian science fiction cinema in the frame of the New TEMPOrealities: Xenogeneses of SF in the Scena 9 BRD Bucharest spanning from early examples to various shorts, unfinished or hard to find rarities. It is probably a first of its kind.
Author: materievie
1974 – article from IQads about the New TEMPOrealities: Xenogeneses of SF exhibition (2021)
Sorry for the long post – PNEA just pointed out that the majority of our readers is non-Romanian speaking. Well, below there is an introduction – the exhibition statement in English, maybe a bit abstract but I think it sets the mood for the show. The show itself is has various elements including and Out Of Place artefact discovered in Romania during the 1970s that I got enamored during my youth. It is the so-called Robot Foot from Aiud and was initially dated as being 300.000 yr old being due to the way it was found next to some wooly rhino fossil bones. It was sent to be dated at both the Atomic Energy Institute in Magurele Romania and somewhere in Switzerland and the analysis came as being mostly aluminum. Well, this is one of the those anachronic object that can disturb the smooth succession of the time-space continuum, so we took it as the centerpiece for the show and the logo. We also had a special alien script font developed by Alexandru Pisica Patrata Ciubatariu. We also included a lot of SF zines, we did an entire collage of them with the whole panorama of various publications, DIY zines, SF comics, all produced during the Socialist era and after 1989. We wanted to highlight the diversity and the richness of expression to be found in the SF fandom in Romania in particular, but for the whole East bloc in general. We had a famous documentary by Andrei Ujica included in the show about the last citizen of the Soviet Union, left in space during the days of the collapse of the CCCP. There is much to be talked about – hopefully we will have soon an article by Paula Erizeanu in Calvert Journal in EN about the show. For now here is the statement:
New Temporealities: The Xenogeneses of SF
The objective of „The Xenogeneses of SF” exhibition is to explore novel non-linear temporalities by proposing an imagination exercise in time about time. It is an open invitation to traverse various timelines of newly imagined histories, brimming with speculative worlds. We can imagine and explore together the modalities and material conditions that allowed such worlds to thrive, multiply, support each other, become permanent and eventually get ruined.
We will partially try and follow such aspirations, consequences, deviations, specific to the Sci-Fi phenomenon, while highlighting accumulated side-effects that tend to spill over well beyond such speculative world building sites.
We will invite you to have a deeper look at the role of Sci-Fi, outside of its solely anticipatory or predictive function, as a method of un-predicting, of dis-anticipating and non-actualizing. At the limit, SF takes as a given the fact that exteriority permeates the now and the here.
This exhibition probes something else as well, acknowledging that the known is never fully known, ordinary or matter-of-fact, if we start question the very inevitability of our current world via a specific pop inflected situational SF. It argues that the most banal reality is already an extraterrestrial one, arrived from elsewhere, distorted and ready to be revisited by a SF intensely animated by varieties of never-ever, of nowhere and not yet. We intend to open up a portal or several portals that mediate these two aspects of SF.
The improbability of these worlds may be only improbable and unimaginable under the current circumstance or from the perspective of current scientific consensus, or it can take this state of things as a starting point and push it towards its outermost consequences.
We want to gather such speculative worlds that are made impossible under current economic, technological and social conditions. A techno-scientific worldview that is largely dissociated from the common good and severely hampered by economic and political imperatives as well as having to face unprecedented planetary, climacteric and ecological challenges. A worldview that has been always been co-dependent and constrained in its scope and vision.
The exhibition presents various dynamics and trajectories that have started from the initial SF core communities, from a primary SF fandom, but never remained there, becoming a common concern to us all.
The SF fandom is most probably the oldest organized fandom in Romania and other East European countries, and should be understood as a polymorphic encounter of common interests and transformative passions, clusters of fans, amateurs, artists, engineers, cenaclu club members, game designers, VFX artists, all spread out in time, all speculatively engaged in a imaginative effort and multifarious group-play. Involved in exchanging collective worlds that have well since crossed over beyond their initial place of origin and elaboration.
We start from the idea that wherever you are, even in the most isolated imaginable place, the very extremity of today’s contemporary world will carry you straight into SF, with third kind encounters at every step. We consider that our current reality is closely innervated by these vectors of SF, especially if we just consider those very ways in which SF might help us think and solve unsolvable contradictions, while living and inhabiting in the churn of irreversible mutations that were never tailor-made for us.
Below is a recent interview we gave as a joint curatorial crew to the IQadds online mag.
Practic am luat copypaste de pe site-ul IQads. Dacă se sesizează dăm jos, însă pe de alta parte nu am semnat cu ei nici un contract si aproape toata informatia furnizată aici, în afara strict de intrebarile trimise initial e de la noi, furnizată de mine si Vasile Leac si legată de expoziţia Timpuri Noi. Afland ca miscarea lor e sa fie free câteva zile, dupa care intra dupa paywall, m-am gandit sa salvez aci si sa ramana accesibil mai mult timp. Plus erau nevoie si de niste hyperlinks.
E cumva tipic pentru zilele astea – tu faci research, tu strangi informatii, trimiti raspunsul si la sfârsit ajungi sa platesti pentru propria ta informatie pentru ca e detinuta de platformele altora :)) care au backup juridic etc intorc pe degete legea drepturilor intelectuale etc. Poate gresesc, poate nu, chiar aş vrea să greşesc… Dar Aaron Swartz saracu stia mai bine lucrurile astea.
În acel moment s-a coagulat, în momentul în care unele scriitoare de SF au remarcat că nimic din filmele SF nu ne-au pregătit pentru ce se întâmplă și că de fapt nu era nevoie de bărbăţi brutali mînjiţi cu motorină, ci mai curând de îngrijitori, îngrijitoare transpiraţi și disperaţi, o forţă de muncă supra solicitată şi lipsită de mijloace, povestesc ei.
Este o expoziţie despre timp, care necesită timp. Cum a luat ea formă explică mai bine în rândurile de mai jos Ștefan Tiron și Vasile Leac. Cei doi vorbesc despre viitorul amanetat, speranțe colective, cum spune SF-ul istoria din România, dar și despre Alien și Dune, Colectia Romanelor SF scoasă de Univers sau amintiri cu oseminte imaginare de giganți din anii 80.
Prima întâlnire cu SF-ul
E greu cu primele – tind să zic că e vorba de lucruri transmise, mediate de altcineva și de altceva. Un punct important – notat ca atare în expozitie, când am folosit SF în titlul ei, am păstrat ambiguitatea dintre termenii ficţiune speculativa (speculative fiction) și science fiction (ambele prescurtate ca SF) care e doar un subset am putea zice din prima.
Una din cele mai pregnante amintiri este filmul Alien de Ridley Scott (1979) povestit înainte să fie văzut de către tatăl unui prieten care fusese în SUA și văzuse acolo filmul în perioada când nu era accesibil la noi. Trebuia să-ți imaginezi totul fără imagini, fără referinţe, exact ca în piesa radiofonică Expediţie în Crocobauritania (1984), inclusă în expoziţia asta.
Deci tot, inclusiv mediul de pe navă, inclusiv fiinţa aia care îţi ieşea din piept afară şi avea acid în loc de sânge. Apoi importante au fost desigur ecranizărările astea după Lem și Fraţii Strugatski de Tarkovski pe muzică de Eduard Artemiev (chiar dacă autorul Stanislav Lem nu prea era mulţumit), important e de reţinut că e vorba de un SF est-vestic, includ aici și Futureworld (1976), văzut la Favorit și Soylent Green tot din același an, vizionat în anii 1980.
Alt moment a fost colecţia CPSF și Colectia Romanelor SF scoasă de Univers cu coperți de Peter Pusztai, tip colaj art, corupt fiind în acest sens de un profesor de matematică.
Unul dintre noi a descoperit SF-ul în complet alt context, săpând împreună cu fratele său într-un deal prin anii 85, încercând să dezgroape oseminte de giganţi, cum se zvonea pe atunci, mai în glumă mai în serios, că stau îngropate într-un tumulus din apropierea satului unde a copilărit.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului, postere proiect Laika se intoarce. Fotografie de Claudiu Popescu
Referințe personale și riscul unui joc plicticos
Aș răspunde cumva în raport cu expoziţia curatoriată, căci este foarte uşor să alunecăm pe panta personalului, şi am încercat cât putem să ne ferim de o perspectivă din asta personală, chiar dacă e imposibil să eviţi parcursul individual poţi să încerci asta. Importante au fost în acest sens şi texte teoretice şi critice începând cu Darko Suvin, Florin Manolescu şi Frederic Jameson, şi continuând cu Seo-Young J. Chu, Istvan Csicsery-Ronay, Mircea Opriţă, Steven Shaviro sau Sherryl Vint.
Înscriindu-ne într-o largă zonă de studii SF am mers mai mult pe trans-personal și colectiv, căci SF-ul ca fenomen nu credem că poate fi detaşat de aceste legături, sinteze, medii și relaţii sociale uneori aiurizante. Punct important e ultimul an de liceu 1994, petrecut în Alaska la Steller High School când un coleg a organizat o seară de anime unde au rulat Gundam și Akira.
Cred că e mult prea ușor să arunci cu referinţe în dreapta şi în stânga, impunând o referenţialitate geek arogantă de insider, care buclează și nu face decât să confirme lucruri deja aparent para-ştiute și canonizate. Totul riscă astfel să devină joc plicticos de băieţei și rachetuţele lor (şi poate asta și e).
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Planuri si patente OSIM de obiecte zburatoare,OZN din comuna Perişor (Dolj). Fotografie de Claudiu Popescu
Asta fiind zise, pe lângă turnanta publicaţiilor Nemira din anii 1990, importantă a fost lumea eminamente vizuală a comics-urilor, pe partea de bandă desenată cu subiecte SF, mai ales metamorfoza Image Comics de după 2012, dacă nu greşesc, cu Prophet no 21, apoi mai vechi, binenţeles Incal de la Metal Hurlant, iar pe partea japoneză tot ce a făcut Masamune Shirow, Katsuhiro Otomo (inclusiv chestii mai puțin cunoscute precum Domu, The Legend of Mother Sarah etc) și mai ales Tsutomu Nihei cu Blame!, Biomega etc. în jurul lui 2000.
Nu mai menționez aici diferite anime și filme pt că nu ne ajunge interviul ăsta. Înainte de 1989, tind să menționez numerele revistei ORION, publicată la Craiova în format mare cu benzi desenate pe ultima pagină de neîntrecutul Victor Pîrligras (Mutanţii se chemă parcă și era o bandă desenată serializată), în două culori (negru, roşu, parcă) care îl cumpăram de la chioşcul de ziare și căruia i-am oferit un loc special în expoziţie.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Print dupa desen original de Walter Riess coperta la Almanah Anticipatia. Fotografie de Claudiu Popescu
Dacă viitorul poate fi amanetat
Importantă în acestă expoziţie considerăm că este și a doua funcție – cea propriu zis speculativă a SF-ului, una care nu e neapărat viitorologică, de predicţie, cât cea de anti-predicţie, cea care nu lasă cele mai negre predicţii, deja operative, deja parte din strategiile militare și privat-corporate să fie singura variantă de posibil. Deci vedem toate mecanismele de anticipare azi ca fiind extrem de problematice, în măsura în care însăşi viitorul educativ așa cum e el jalonat de Venture Capital (în viitoarea ta carieră, să zicem) aproape că buclează şi activează ceea ce prezice.
Funcția predictivă vădit algoritmică azi nu face decât să încătuşeze şi actualizeze variante vandabile de viitor împachetate ca instrumente financiare, ca parte dintr-o ficţiune financiară planetară, de aia am încercat să o trecem în plan secundar în acest show, fără să uităm însă de ea.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
Considerăm că „noul” este poate cel mai abuzat și epuizat produs contemporan.
Înțeles ca SF transformativ şi încercând să arate rolul şi importanţa SF-ului pentru noi azi, Sherryl Vint spunea în cartea ei proaspăt publicată la MIT Press că avem la îndemână „o unealtă pentru a înţelege şi a trăi în epoci de schimbare rapidă tehnologică”.
Astea fiind spuse, merită repetat din când în când – că noul în capitalismul global este mai multe feluri de la fel. Dacă viitorul poate fi amanetat ca risc calculabil, el este eminamente vandabil şi profitabil, când nu nu, chiar şi în măsura în care aproape toate generaţiile ulterioare (cu Greta în frunte și o bună parte din populaţia planetei) și-au dat seama că au fost excluşi din propriul lor viitor. Fie ei sunt înhămaţi la datorii şi rate de plată care nici în milioane (de ani?) și generaţii întregi viitoare nu vor putea fi plătite. Fie tot ei, generaţia asta doomer-ilor, au realizat că generaţia precedentă, cea cinică a părinţilor, care este şi generaţia celor care deţin mijloacele de producţie de pe Terra și conturi neimpozabile, nu vor face nimic ca să preîntâmpine catastrofa climaterică care va afecta viitorul celor mai mulţi dintre urmaşii noştri. Pentru asta a curs destulă cerneală deja în romane și antologii de climate-fiction recente care nici nu mai sună a SF pentru că deja vedem cu ochii noştrii ce se întâmplă.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Synth si tape loops de Mitos Micleusean. Fotografie de Claudiu Popescu
Ce spune SF-ul românesc despre istoria românească
O foarte bună întrebare, şi aș vrea să răspund la întrebarea asta cu o imagine foarte importantă de pe coperta 4 a revistei ORION nr 3 din 1989, cu un desen făcut de Victor Pîrligras semnat ca fiind din 1983, aflat în studioul SFTV din expoziţie.
Las pe cele și cei interesaţi să caute să răspundă şi să discute acest desen. Pot da aici un spoiler și spune că este un desen extrem de puternic, ca o gravură alb negru, cu un personaj imobil care cerşeşte. E vroba de un cyborg sau un robot umanoid care stă la marginea străzii cu capul picat, deşurubat din umeri. Este un robot omul străzii, un clochard robotic, sărăcit și aparent abandonat de sistemul social şi sistemul de producţie care l-a creat.
Nu vreau să dăm prea multe hint-uri în acest sens, important e că el arată spre social și spre societate sau lipsa de social în post 1989, şi într-un fel constuie una din cele mai puternice și vizionare, chiar dacă stranii și neliniştitoare mărturii ale SF-ului și societăţii romanâneşti postdecembriste. Ba chiar am putea adăuga globale, sub spectrul unei post-automatizări inegale care nu îndeplineşte promisiunile post-muncii și unde orele de muncă cresc și salariile scad. Un loc unde majoritatea joburilor sunt parte dintr-un gig economy, unde ajungi să dai la pedală fără nici un fel de drepturi şi unde majoritatea nu își mai permit asigurări de sănătate (depanare!) și unde atât roboţii cât și oamenii sunt tratataţi ca fiind obsolescenţi.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
Povestea expoziției
Procesul ei a fost visare, și apoi muncă și iarăşi muncă.
Ea a început poate în copilărie dar s-a conturat acum 2 ani, înainte de pandemie, în momentul în care toată lumea în plină pandemie începea să zică, trăim vremuri SF, totul e SF. Deci în acel moment s-a coagulat ea, în momentul în care unele scriitoare de SF au remarcat că nimic din filmele SF nu ne-au pregătit pentru ce se întâmplă și că de fapt nu era nevoie de bărbăţi brutali mînjiţi cu motorină ci mai curând de îngrijitori, îngrijitoare transpiraţi și disperaţi, o forţă de muncă supra solicitată şi lipsită de mijloace. E vorba de SF-ul aşa ziselor servicii esenţiale, de cele mai periclictate joburi invizibile, ale oamenilor de sacrificiu de pe altarul economiei.
Pregătirea a constat în multe intâlniri și contacte directe sau la distanţă cu participanţi, susţinătoare şi susţinatori. Nici nu ştim de unde să începem. Că e vorba de vizită de lucru la Muzeul Henri Coandă la localitatea Perişor (Dolj) la OZN-ul montat în faţă de ing. Nicolae Stăncioiu în 2015 şi până la contactul cu cinemateca germană și RBB pentru obţinerea drepturilor de difuzare a documentarului Utopie în Babelsberg despre SF-ul est german cu ajutorul Institutului Goethe. Întâlnirea de la Avanpost în Bucureşti, studio de efecte speciale de sunet, cu sound designer-ul Marius Lefterache care a lucrat la SF-ul Blood Machines.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
Am putea spune că ăsta e un alt SF de azi, munca asta de colaborare și susţinere din toate părţile care a devenit imposibilă și greu de conceput.
Inclusiv subtitrat și tradus aceste materiale cu ajutor de unde s-a putut. Am avut sugestii de parcurs cum a fost Out of the Present despre ultimul cetăţean al Uniunii Sovietice rămas în spaţiu abandonat de cei de la sol, documentar de Andrei Ujica, pe care l-am inclus la sugestia Andreianei Mihail. Apoi contactarea grupului de aeronautică prezent în expozitie cu macheta care o vor lansa cât de curând în spăţiu, în Portugalia. Nu mai menționez munca la infografice cu filogeneza și taxonomia meme-lor cu extratereştri, aceasta din urmă realizată de cei de la Trepantsii sau de harta migraţiilor X aliene făcută de Alin Răuţoiu, sau de harta incompletă a cenaclurilor SF facută de Suzana Dan la indicaţiile noastre şi de cronologia (vădit şi ea incompletă) a contactelor extraterestre din Ţarile Române făcută cu ajutorul istoricului Cătălin Ghercioiu.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
S-au putem vorbi despre video eseul Ad Astra Per Aspera făcut de Cristian Drăgan comisionat special pentru acest show, o primă trecere în revistă a istoriei filmului de SF românesc. Sau poate arhivele de reviste şi fanzine sau poveștile de cenaclu SF ale lui Alexandru Ciubotariu, munca de selecţie și xeroxare a acestor materiale.
Sau poate cărţile donate de Ambasada Chinei despre robotica chineză sau Istoria ştiinţei și tehnologiei din China, din trecut până în prezent, misiuni spaţiale chinezeşti şi contactul fructuos avut cu ei în acest sens şi în scopul evidenţierii unei explorări pacifice și non militariste a spaţiului cosmic.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
Premisele
Două lucruri care nu cred că decurg din textele aferente expoziţiei şi ar merita menţionate, anume faptul că asociaţia Ephemair – conţine termenul de air, aer, văzduh și că la origini, din câte ştim era visul unui festival dedicat aerului, dedicat baloanelor și diferitelor modalităţi de a pluti și explora văzduhul. Poate nici ei nu ştiu asta, dar asta a fost un posibil punct de decolare, pt ca să nu uităm că primele pioniere și pionieri ai vazduhului, înainte de avioane și de nave au fost cei care au mers în dirijabile, baloane, deci astronautica și explorarea cosmosului este anticipată de etapa baloanelor plutitoare umplute cu aer.
Altă sursă importantă ascunsă o consider ideea lui Miklos Szilard care a și curatoriat împreună cu Mircea Nicolae un show la Rezidenta BRD Scena 9 despre Matthis-Teutsch, la rândul lui o punte interesantă dintre avangarda clasică și viitorologie de tip realism constructiv (cum o numea Teutsch). Szilard zicea mai în glumă mai în serios că dacă nu ar fi făcut expo cu Teutsch ar fi făcut un call pentru o navă spaţială construită de free lanceri ca să le trezească conştiinţa de clasă.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
O expoziție despre timp care are nevoie de timp
Repet, cel mai important este să o vadă şi să îsi lase timp pentru ea, căci este o expoziţie şi despre timp… care necesită timp. Tangenţial este și despre schimbarea percepţiei referitoare la timp, la timpul rămas dacă a mai rămas, şi despre o temporalitate nouă, specifică banilor și lichidităţii capitalului, am putea zice, cum precizează un text important semnat de Bogdan Popa în ziarul expoziţiei de Centrul Dialectic și alăturat lucrării lor Bani Gheaţă, instalată în camera 5.
Altfel putem ruga publicul să nu se aștepte la o expoziţie care arhivează sau face o arheologie a fenomenului SF, ci una care se vrea speculativă ca atare, care lucrează chestionând cu mijloacele specifice SF-ului, starea de fapt actuală. Nu are sens să predicăm sau să pretindem o expertiză în acest sens, ci mai curând să oferim publicului și neiniţiatilor o cale de acces, îndemnându-i să îsi compună și construiască împreună o expertiză într-un domeniu vast, cu milioane de publicaţii și expresii.
Timpuri Noi: Xenogeze ale SF-ului. Fotografie de Claudiu Popescu
Trebuie să fim critici dar nu condescendenţi faţă de modul în care alţii îşi imaginau viitorul, şi mai important e să vedem care sunt constrângerile azi, de ce nu ne mai putem azi imagina anumite lucruri.
În cuvintele lui Quentin Skinner, nu e cazul să căutăm superioritatea imaginarului actual faţă de ce și-a imaginat umanitatea în timp şi față de aşa zisele naivităţi de altă dată, ci mai curând să vedem „ce constrângeri invizibile și nerecunoscute plasează societatea noastră asupra capacităţii noastre de a imagina” o altfel de lume am adăuga noi.
E nevoie de pozitivism pesimist
Haideţi să trecem rapid peste ultimele doua produse mari și somptuoase ale acestui an, Dune de Villeneuve, și Fundaţia produsă de Apple+. NU sunt pe lista de favorite, şi de aceea vrem şi noi să vedem alte lucruri decât clasici de acum 60 de ani, pentru că există o puzderie de romane SF fenomenale, la care nu mai ajungem din cauza marilor epopei din trecut care culeg toată atenţia şi bugetele. Mă refer aici la revoluția genului SF de operă spaţială – că e vorba de Elizabeth Bear, Iain M Banks, Peter Watts, Cixin Liu, Benjanun Sriduangkaew, Kamerun Hurley, Tade Thompson, Nicky Drayden etc.
Aș putea spune că invariabil astăzi e nevoie de un anume pozitivism pesimist, adică pesimism în gândire, optimism în acţiune, un pic altceva decât pozitivismul logic, filozofia care s-a dorit hegemonică în ce priveşte ştiinţa. Atunci când avem de-a face cu ceva implicabil, ştiind ce ne aşteaptă în următoarul secol, SF-ul ne trafichează cu generozitate instrumente care ne situează în inima unor procese care par că ne depăşesc capacitatea de acţiune, gândire și simţire, făncându-ne părtăşi la o lume mai mare, şi participanţi în tot ce se întâmplă, până şi în felul sau tipul de SF pe care vom decide să îl actualizăm în comun.
Predicţia o situez tot ca o anti-predicţie pentru 2071, aș vrea să avem un Minister Întru Viitor cum sună titlul cărţii lui Kim Stanley Robinson, însă fără 30 de milioane de morți datorate unui val de căldură din ce ce în ce mai puternic situat în viitorul apropiat, asta dacă se poate.
1955 – Doom Chakra Tapes (2021)
1946 – The Universe is Hostile to Computers (YT video 2021)
For me this video has some metaphysical dimensions – and you will perhaps pardon me for that. There is something very encouraging (even if with micro-catastrophist repercussions) in the fact that there is this flippancy of bits all around us, or the fact that all the Mars rovers are using some old hardy tech in order to minimize or become resilient in the face of the chaotic, unpredictable behaviour or highly energetic particles. Most of the time life here down below is kind of disconnected from the above (outside the realm of critical astrology or the like). This video exemplifies in a very specific way the proximity of the realms, of the so below as above, the fact that effects somehow overrun causes, that we cannot deal with a unicausality, and particles energized by black holes at the center of our galaxy actually reach us and somehow – influence or may affecteven results of e-elections. There is also these proof of vibrant materialism all around in the words of Jane Bennett, something that the micro processor industry had to deal with since the beginning. This enlarged affectibility (panexperientialism?!) – the affectations of matter in the Spinozist terms are all around, and even ultra rare events such as antimatter collisions highlight an invisible universe that is made visible via all sorts of glitches, via gaming impossible feats. Visionary artists such as Hilma af Klint that participated actively in the feminist occultures (like Theosophy that acted like a feminist liberation theology) around 1900 where also increasingly sensible to the insensible and the invisible realms and with the discovery of various ends of the spectrum – and new theories of “quanta”, “fields” and rediscovery of atomism, became also the artists to try and imagine and represent our first modern art abstractions.
It is important to keep thinking how the discovery of cosmic rays impacted our pop culture – even in the origin story of superheroes such as the Fantastic Four.
1945 – SOCIAL-DEMOCRAȚIA | Levos (YT video 2021)
spacetime coordinates: the world nowadays
Never posted anything from the Romanian net-sphere which is a pity. Here is an comprehensive video about social democracy nowadays going into its history, its avatars and current conundrums. It tries to make light in one of the most contentious subjects of recent Romanian history from a leftist perspective, which is quite rare. Most things regarding PSD are clearly centrist and usually completely missing out the historical or global systemic dimension of the subject matter. PSD does not demonized or bashed in the usual way – the tensions and contradictions are made evident in a specific dialectical way. Maybe I have a problem with the technical specifics, the speed of the voice and the way it is drowned inside the barrage of sound, but otherwise we need more of these and more meme friendly political analysis in the manner of dezarticast.
1944 – The Return of the Organism in the Biosciences: Theoretical, Historical and Social Dimensions (ROTO group Bochum)
“Individuality is a key concept in human societies. How we define individuals and their boundaries affects our social relations, what kind of rights and duties we have, as well as when we are considered healthy or sick. In all these realms, the biological side of humans’ individuality – the organism – plays a crucial role. Currently, after many decades dominated by the paradigm of the gene, the concept of organism is making a comeback in the bio- and biomedical sciences. The organism is again recognized as a causally efficacious, autonomous, and active unit that transcends the properties of genes – especially in fields like epigenetics, niche construction theory, and evolutionary developmental biology (Evo-Devo).
This project investigates these recent developments from a perspective of integrated history and philosophy of science. It focuses on (i) biotheoretical and conceptual, (ii) historical, as well as (iii) social and anthropological dimensions of today’s ‚return of the organism‘. Especially, it aims at offering solutions for theoretical and societal challenges of organism-centered biosciences in the 21st century. This concerns the problem, (i) that while organisms are increasingly recognized as agents that actively construct their own development and their environments, large genomic datasets also reveal that they are inextricable linked with and fully embedded in their material and social environment. This ambiguous new character of the individual – to stand out and at the same time to disappear – leads to various methodological and explanatory challenges in the biosciences. This complex current situation can better be understood (ii) when compared to periods in the history of biology, especially in the early 20th century, in which the organism emerged as a central unit in biology. In order to identify the relevant conceptual debates and the solutions they offer with respect to today’s challenges, archival research is combined with methods of text mining. Finally, this project investigates (iii) how current individualistic and anti-individualistic developments in biology drive trends in personalized medicine and public health debates. This includes, first, novel responsibilities of individuals as self-determined health care agents, but also new worries about social heteronomy. Second, the ambiguous status of the organism stirs debates about suitable targets of policy interventions – individuals or collectives (e.g., social and ethnic groups) – to combat diseases such as cancer and obesity. This includes the biomedical trend to return to racial classifications for studying disease susceptibilities of environmentally embedded individuals.”
INFLUENCER CULT?!… Weird Truth About Breakaway Movement (YT video 2021)
“The Breakaway Movement is a bizarre Instagram Influencer “cult” seemingly designed to rope people into a pyramid scheme unknowingly. You start off in the breakaway movement thinking you’re going to learn things about business and how to be an influencer, but slowly the truth is revealed, that to join this elusive club you have to pay $5,000 for a kangen water filter, and sell for Enagic, which is an mlm for over priced water filters… So in this video I examine how the break away movement gets away with this scheme and stays under the radar while continuing to draw in young aspiring influencers into their mlm.” (YT channel description)
MLM schemes are some of the most pervasive expressions of neoliberalism and privatization transitional times in Eastern Europe (Romania and Albania both being rocked by such pyramid ponzi schemes immediately after 1989). There is very little chance that they will ever disappear, in fact, like this video demonstrates, they are mutating and taking on the hues of the particular times we are living in. If “abundance” is now the new mantra for both prosperity theology gospels as well as for the innumerable mantra and so called “abundance frequency” online videos, there are always new avatars and historically specific expressions of mlm. Roughly said this is a view into current ideological materials and also things in a moment of water wars. The fact that clean water is increasingly harder to get, and poor communities are forced to use lead-poisoned water such as the Flint water crisis is one aspect of it. The Breakaway – is not bizarre cult. It is just a scam adjusted to current anxieties and desires, such as the desire to work remotely (in Bali preferably), and working remotely or a nomad digital lifestyle is becoming one of the most polluting ways to exist. There is of course a lot of online BS regarding the environmental impact of becoming a digital nomad after COVID and cities being ranked according to their suitability for online remote working.
Same time this is a total takedown of celebrity – of online celebrity. Of course there is a lot of cultishness around such celebs and also the important thing to take home is that this is not an exception. It might seem exceptionally vacuous, and increasingly hard to pin down, but Breakaway does not stray far from the usual influencer ecosystem or entrepreneurship that is built on faking it on social platforms until you make it. It is a very good classroom example of current platform capitalism. What is interesting is also how all pretense at something slightly spiritual – or new agey, is gone, there is only some very thin layer of just vacation photos of happy white people (not that including black, brown or others into the picture might make it better) that promise you something completely shallow and hollow.
TimeSpace Warps 